Ce am păţit noi?

În plin sezon ploios ne-am trezit cu o oază răcoritoare în mijlocul sufrageriei. Am urcat în pod, acolo oaza era ceva mai dezvoltată – chiar şi cu palmieri pe margine (glumesc). Scurt pe 2, acoperişul curgea tare. Mă urc pe casă, ţigle sparte. Buuun. Trebuie reparat.

Contactez nişte cunoştinţe – nu puteau veni. Caut cu soţia mea pe net. Ştiind că e un domeniu unde se ţepuieşte la greu, caut site-uri cu Google reviews. 90% nu au iar cele care au, au doar de 1-2 şi ambele de 5 stele. De regulă de la conturi obscure. Nasol 😦

Dau telefon la mai multe firme şi unii vin foarte repede (în 2h). Măsoară acoperişul, îmi zic o suprafaţă onestă (o cifră apropiată de cea pe care o ştiam) şi îmi zic preţul pe metru pătrat – 130 lei – ţigla + manopera incluse. 1 mp de ţiglă Bramac în Dedeman costă cam între 20 şi 50 lei, deci suntem în grafic – e un preţ constit. Tot ei îmi spun că acest preţ nu include şi acesoriile, adică şorţurile care se vând la metru liniar. Un metru liniar de şorţ e 80 lei.
Îmi spune că am cam 25 metri liniari acolo, deci iau în calcul 2000 lei.

Mi s-a părut suspect de la început că evita să-mi facă el calculele – ori de câte ori îi ceream totalul mă ruga pe mine să fac calculul, dar fie. Am întâlnit destui oameni ciudaţi de-a lungul vieţii şi nouă ne picura în casă.

Acoperişul meu are 90 mp – deci înmulţesc 90 x 130 + 2000 (şorţurile) = 13700 lei. Scump, dar, na – trebuie. Plouă în casă. Ţiglele sunt sparte, e dezastru sus.
Batem palma, a doua zi vine cu contractul, se apucă de lucru. Repet suma am calculat-o eu, nu el. El era de faţă, dar a evitat să spună „da”, „nu”, „greşit, boule”. În schimb, a zis „cam aşa”. Soţia era la serviciu. În fine, cu un strop de reţineri şi atenţie sporită, batem palma. A doua zi vin la prima oră.

Dau jos cu o viteză uimitoare ţigla de pe casă. La vremea aceea am gândit – mamă, ce harnici sunt oamenii ăştia 🙂 În 3 ore acoperişul era decopertat în întregime.

Vin cu contractul – o chestie încropită în Word. Sunt obişnuit cu astfel de practici. Am remarcat că devizul era în alb – nu apăreau cantităţile – am insistat să fie trecute acolo. Mi s-a spus să semnez liniştit, că le va trece la sfârşit, că la ţigle există suprapuneri şi vor intra mai mulţi metri pătraţi de ţiglă decât acoperişul propriu-zis. Mi-a şi arătat, am înţeles. Tabla, a zis, că o măsoară la sfârşit. Restul nu mă intersa – nu aveam nimic de folosit din deviz, deci l-am semnat aşa. M-am gândit – suprafaţa o ştiu, suprapunerile cât pot fi?! Am semnat. Big mistake.

Vine momentul avansului – voiau, evident, cash. Am întrebat de factură şi chitanţă, au spus că mâine, când vine şefu – el are toate docomentele la el. Şi asta e suspect, dar fie. Am întrebat dacă restul facturii îl pot plăti prin bancă, mi-a zis că da – fără probleme.

Lucrarea a decurs excelent – calitatea manoperei foarte bună. Au lucrat repede, jos pălăria. Spre sfârşitul lucrării, apare un alt ins să vină să-mi ia banii: şefu.

Şefu îmi solicită, însă nu 13700 ci 35.000 lei.
Şocat îl rog să-mi explice suma – şi încep problemele…

  • Datorită suprapunerii ţiglei suprafaţa creşte cu 15%. De acord, 10 mp în plus e ok.
  • Demontatul acoperişului vechi – 100 lei / mp (poftiiim?!)
  • Şipci – 80 lei / mp (ce?! de ce a înlocuit şipcile vechi?!)
  • Cuie 1,2 lei / buc (aici mi-a sărit ţandăra)
  • … şi lista a continuat dar l-am oprit că deja era prea de tot. Erau şi nişte cuşaci acolo, trecuţi. Nu ştiu pentru ce.

Evident, încep cu întrebările:

EU: -Dar ţigla la 130 lei / mp nu era cu manopera inclusă?

EL: -Da, boss, dar e manopera de carat al tiglei + fixatul ei pe acoperis (adica pusul unei plăci pe o şipcă). Restul de manoperă se plăteşte. În contract, scrie decât ţiglă – 130 lei / mp, vezi? Da’ eu îş băeat bun şi nu-ţi mai iau bani în plus, că ne-am înţeles.

EU: -Bine şi demontatul acoperişului vechi?

EL: -Da, se plăteşte separat.

EU: -Şi cuiele?!

EL: -Ai 10 ţigle într-un metru pătrat. Fiecare ţiglă are două cuie. 100 metri pătraţi înseamnă 1000 tigle, deci 2000 cuie. 2000 x 1,2 = 2200 lei cuiele. Eu ţi-am zis că ţigla e cu manoperă dar fără accesorii. Cuiele, şipcile, şorţurile e accesorii, şefu. Primim decât numerar, boss. Aşa lucrăm noi.

I-am spus că n-am bani să plătesc 35.000 lei (asta vor), apoi a început şantajul. Soţia mea a sunat repede la Poliţie, i-au zis să sune la ANAF – asta e infracţiune economică. Poliţiştii au întrebat-o dacă am semnat contractul cu ei – a zis că da. Capăt de linie. A sunat la ANAF, aceştia au pus-o să înregistreze un mesaj pe un robot şi i-au promis că în 30 de zile vor reveni cu răspuns. Am sunat eu la Antifraudă ANAF (pentru că refuzau plata prin bancă la sumă peste 5000 lei şi voiau cash, deşi e ilegal) şi pe amabilul domn de la ANAF Antifraudă l-a bufnit râsul când i-am povestit şi mi-a spus că n-are ce le face, să mă descurc singur. Maşinile cu ANAF Antifraudă care se plimbă prin oraş au ca ţintă alţi oameni, nu hoţii.

Ne-am sfătuit, repede, cu o altă familie păgubită tot cu acoperişul, care s-a trezit cu o şatră întreagă în curte şi care s-au luptat cu acei oameni o săptămână întreagă. Ne-au zis să cel mai bun compromis e să îi întrebăm cât vor pentru lucrarea neterminată. Ne-am tocmit cu ei, ne-au mai şterpelit încă 15000 lei (pe lângă cei 5000 daţi avans) şi au plecat. Fără factură, fără chitanţă, fără scrupule şi cu lucrarea lăsată în urmă neterminată – jumate de acoperiş decopertat.

Şi-am încălecat pe-un cuşac
Fiindcă ne-au venit de hac.
Şi-am făcut şi acest sait
Fiindcă nu vreau să mă vait.